Sick of being, sick and tired, sick of undestanding

    De ce trebuie să fiu eu mereu aia drăguţă, care tace şi-şi înghite cuvintele doar pentru a fi pe placul tuturor, pentru a nu părea ,,nesimţită?'' Dacă spui adevărul, de exemplu dacă îi spui cuiva: ,, Idiotule, vezi c-ai ceva verde între dinţi!'', ceilalţi sunt ceva de genul: ,, Nu puteai să taci?'' Sau de ce nu pot să-i spun cuiva pur şi simplu că e beat mangă şi-ar trebui să se ducă la culcare...? Pentru că nu-i politicos, de-aia. Cred că liniuţa dintre a fii sincer şi a fi nesimţit e foarte subţire.
      În fine... ideea e că am o stare incredibil de idioată, gen toată lumea mă calcă pe nervi. Oamenii care-mi plăceau înainte s-au schimbat mult şi-mi par nişte figuranţi. Nu mai e nimeni cum era înainte... Un tip pe care-l consideram prieten bun şi care mă considera la rândul lui prietenă bună şi care era ok este din ce în ce mai distant faţă de mine că nah... vrea să se integreze în clasa aia plină de idioţi. De ce dracu' ai vrea să te integrezi într-o clasă în care spiritul de turmă aproape că duhneşte până pe hol. Ăia ţipă ca idioţii pe-acolo şi când încep eu să fac scandal, tot ei sunt ăia care se-apucă să se ia de mine că de ce urlu. Da' mai duceţi-vă frate în pana mea! Apoi ar mai fi şi chestia cu ,,bisericuţele'', fiecare avem grupul nostru şi ne bârfim unii pe alţii. Drăguţ, nu?! Suntem o clasă foarte unită, nu?
         Persoana pe care obişnuiam s-o consider prietenă cea mai bună pe viaţă şi care-mi spune că mă iubeşte atât de mult s-a îndepărtat încet şi sigur de mine, pentru că, acum are o altă ,,cea mai bună prietenă'' şi nu mai are nevoie de mine. Dacă mă considerai într-adevăr prietena ta, nu apelai la mine doar când aveai nevoie de ceva sau când nu aveai cu cine să ieşi. Eu nu consider asta prietenie. A şi tot ea era aia care zice că ,,vai de ce nu-i răspund la telefoane?'' Păi frate poate m-am săturat să fiu folosită, nu sunt un şerveţel de nas...
           Toată lumea e preocupată cu iubitul sau iubita iar eu nu am pe nimeni care să fie preocupat şi de mine... nu am pe nimeni la care să mă gândesc până s-adorm, nu am pe nimeni pe care să-l fac să zâmbească, nu am pe nimeni care să mă sărute şi să-mi zică ,,iubire''...
            Nu prea mai am încredere în nimeni, mă enervează oamenii care comentează întruna şi te pisălesc la cap că vai de ce nu eşti şi tu aşa sau de ce nu arăţi aşa sau de ce nu ai sânii aşa sau de ce ai părul aşa sau de ce nu te pensezi îmi bag picioarele. Frate nu m-am născut să vă mulţumec pe voi toţi, nu ştiu de ce nu m-a întrebat şi pe mine cineva dacă vreau sau nu să mă nasc*bineînţeles că asta nu era posibil* dar probabil aş fi spus nu. Iar mama ar fi spus: ,,cum să nu vrei să te naşti că uite ce frumoasă-i viaţa etc etc...'' Nu, frate, viaţa nu-i frumoasă. Dacă asta înseamnă viaţă frumoasă atunci eu sunt Bin Laden. Nu vreau să merg la şcoală aproape zilnic, să mă întâlnesc în fiecare zi cu aceeaşi rataţi cu care oricum nu am lucruri în comun, să mi se impună să învăţ materii care chiar nu mă interesează şi nu-mi plac, ş.a.m.d.
              Nu sunt bună la mate, frate, asta e! Nu îmi place logica, mie-mi plac chestiile imposibile în realitate. Da, cred în unicorni. Şi în vampiri. Şi da, vampirii există, doar că sunt oameni ca noi. Apa sfinţită doar îi udă, iar un ţăruş înfipt în inimă ucide pe oricine. Ideea e că mie-mi place mult să scriu. Şi dac-aş putea să-mi public cărţile şi să scriu toată viaţa atunci mi-ar conveni. Iar azi m-am decis că vreau să devin medic veterinar, pentru că animalele nu sunt atât de idioate ca şi oamenii. *Şi eu sunt idioată, ok.*

câine bun c:

  Îmi pare rău că am lipsit de pe-aici atât de mult timp. Cum am spus în postarea anterioară, n-am prea mai avut inspiraţie. Am lucrat doar la povestea mea de pe Wattpad. Încerc să fac ceva bun din ea. Încerc.
  Şi am încercat să desenez ceva, am lucrat ceva la el, dar tot nu sunt mulţumită. Meh, mă rog.
           

*Insert a title here*

Nu ştiu ce se-ntâmplă cu mine. Blogul meu nu mai e ce-a fost. Nu mai scriu cu aşa mare plăcere cum scriam înainte. Adică, nu mă-nţelegeţi greşit, ador să scriu, dar, parcă nu mai am idei.

 Şi eu m-am schimbat. Şi cică nu-mi plac schimbările. Păi, nu-mi plac, dar oamenii se schimbă. Acceptaţi asta. S-ar putea să nu-ţi mai recunoşti cel mai bun prieten din copilărie, din moment ce nu l-ai mai văzut de... eu ştiu, cinci ani? El se va-ntoarce cu o gaşcă nouă de prieteni, plini de tatuaje şi pierce-uri. Iar tu crezi că eşti tot fetiţa aia drăguţă, de treişpe ani, dar şi tu te-ai schimbat. Anturaj nou, nu-ţi mai place muzica pe care-o ascultai atunci. Acum asculţi şi tu Linkin Park şi alte formaţii rock.
   Te maturizezi. Dai peste persoane care au o influenţă atât pozitivă, cât şi negativă asupra ta.
   Găseşti pe cineva care-ţi va împrumuta din personalitatea lui/ei, cu, sau fără intenţie. Şi tu îl/o vei învaţa lucruri noi şi îi vei împrumuta din personalitatea ta. Veţi face schimb de melodii. Veţi râde. Apoi veţi plânge împreună. Apoi, veţi începe să vorbiţi mai mult. Şi mai mult. Şi realizaţi că sunteţi pe aceeaşi lungime de undă nu numai în privinţa muzicii. Vă daţi seama că vă asemănaţi mult.
    Apoi vă veţi îndrăgosti. Tu de el, el de alta. Apoi tu o să suferi în tăcere. O să doară, pentru că ştii că inima lui nu e în mâinile tale, ci ale ei. Pentru că nimic nu-i corect în lumea asta şi aştepţi şi tu să-ţi fie şi ţie bine. Dar când?! Te tot întrebi şi nu găseşti răspuns.
     Va veni o vreme când îţi va fi şi ţie bine. Când viaţa le va aranja pe toate. Nu trebuie să-ţi pierzi speranţa, pentru că, deseori, ea este tot ce ţi-a mai rămas.
      Keep holding on!

    Am dat greş încercând să scriu un post încurajator, nu-i aşa?

,,Fata de hârtie'' de Guillaume Musso. Recenzie

,, La ce ne servesc cărţile dacă nu ne readuc la viaţă, dacă nu reuşesc să ne facă s-o sorbim cu şi mai multă aviditate?''- Henry Miller

   Nu am cuvinte să descriu ce a făcut din mine cartea asta. M-a făcut să râd, să plâng, s-a jucat cu

sentimentele mele, m-a făcut să simt că fac parte din poveste. Este cea mai bună şi cea mai frumoasă carte pe care am citit-o pân-acum. ,, Fata de hârtie'' este unică, specială, originală şi v-o recomand din toată inima.
    S-ar putea spune că m-am îndrăgostit de felul de a scrie al autorului. Nu e ca nimic din ce am ,, gustat'' până acum. Am găsit atât de multe citate frumoase. M-a purtat cu ea în Los Angeles, Italia şi Franţa alături de personajele pe care am ajuns să le îndrăgesc tare mult.
    Personajele sunt bine conturate, fiecare dintre ele are o personalitate aparte. M-am regăsit în trăsăturile lor; atât pe mine, cât şi pe prietenii mei.
   ,, Fata de hârtie'' m-a făcut să râd atât de tare şi să o ador. E cartea mea preferată. La început, nu i-am dat cine ştie ce şanse, până când am început să mă obişnuieşc cu personajele şi naraţiunea, cam în momentul în care Billie a apărut ,, ca din senin'' în camera personajului principal, Tom Boyd. Mi-au plăcut replicile acide pe care şi le dădeau cei doi când s-au întâlnit prima dată; cum Billie l-a ajutat pe Tom să meargă tocmai până în Mexic, ca el să dea de fosta lui iubită care-l părăsise şi din cauza căreia trecea printr-o depresie şi nu mai putea scrie niciun rând. Milo e cel mai bun prieten al lui Tom şi deşi e adult, se comportă ca un adolescent, iar Carole, cea mai bună prietenă a celor doi, îi reproşează asta.
    Cartea asta m-a ajutat să-mi îmbunătăţesc scrisul şi am încercat şi eu să fac mici descrieri ale personajelor mele, în care să scriu totul despre ele, până la cel mai mic detaliu, de la aspectul fizic la filmul preferat.

   
      Ca să vă faceţi o idee mai vagă despre ce este vorba, voi transcrie aici mica descriere de pe ultima copertă:

        Tom Boyd este un scriitor celebru, aflat în pană de inspiraţie. Billie este o tânără frumoasă şi rebelă, cu un simţ al umorului neobişnuit. Dar mai e un amănunt: Billie este chiar eroina romanelor lui Tom. Într-o noapte, când el se afla pe buza prăpastiei, ea prinde viaţă. Şi îi aduce o veste tulburătoare: dacă el nu mai scrie, ea va muri. Astfel începe o călătorie halucinantă, în care Tom trebuie să-şi recapete inspiraţia, ca să poată salva viaţa femeii de care se îndrăgosteşte. 

         Şi câteva citate:

       ,, Billie îşi şterse ochii înnegriţi de rimelul prelins.
         - Te rog, Jack, nu pleca aşa.
           Dar bărbatul îşi pusese deja mantoul. Deschise uşa, fără să arunce vreo privire spre amanta lui:
         - Te implor! strigă ea căzând
       
          Şi asta era tot. Nici măcar un punct. Cartea se termina la cuvântul ,,căzând'', urmat de două sute de pagini albe.''

   
         ,, Nu mai avea nici serviciu, nici casă, nici maşină. Dar îi rămânea Carole. Pierduse tot. Înafară de ce era esenţial.''

         
        
        
        

You take the pain I feel

Titlul l-am pus pentru că-mi place melodia ASTA. Şi nu, nu are nicio legătură cu conţinutul postării.
Am primit două lepşuţe şi m-am gândit că ar fi bine să le fac.

Prima este de la Alexandra, iar cealaltă am primit-o de la Chucky. Mulţumesc fetelor. ^ ^

Leapşa #1

1. Care este ultima persoană pe care ai îmbrăţişat-o?
     Mătuşa mea.

2. Ce meserie nu ai vrea niciodată să ai?

    Grea întrebare. Idk, programator?:))

3. Un obiect pe care vrei să-l arunci şi uiţi mereu.

     Vreau să arunc câteva reviste, dar nu mă-ndur. Aştept să le ducă tata la reciclat. :))

4. Aminteşte-ţi ceva dintr-o carte fără să deschizi cartea (un vers, fragment, dialog etc.)

    ,,Nu-l tăia! Poartă-l prins sus!''; Dimitri e aşa de dulce. xD

5. Ai o părere bună despre tine în general?

    Uneori da, alteori nu. E bine să ai încredere în tine, indiferent de părerea celor care te urăsc.

6.  Ai pus piedică cuiva vreodată?
 
     Când eram mai mică, da. =))

7.  Ce-ţi place cel mai mult la blogul meu?
   
     Stai să arunc un ochi.

8.  Ceva la care nu poţi să renunţi(obiecte, oameni etc.)

     Nu pot să renunţ la cei pe care îi iubesc şi nici nu vreau să fac asta. Şi nu pot să renunţ la scris, citit, la desen, la muzică şi ciocolată.

9.   Cea mai importanta persoana din viata ta este legata si aproape omorata de un asasin iar la o distanta egala de tine in partea opusa se afla o bomba care va exploda in doua minute , ai de ales , salvezi persoana sau dezamorsezi bomba care e in stare sa distruga intreaga omenire ? 
      Păi, stai aşa. Dacă nu dezamorsez bomba, persoana în cauză va muri şi ea odată cu restul. Cred că dezamorsez bomba şi apoi merg să îl/o salvez? :-?

10. Care este iniţiala băiatului de care eşti îndrăgostită? ( Trecutul fiind menţionat doar dacă nu există nimeni în prezent- a se specifica asta).
        
       Nu sunt îndrăgostită. Nu mai are rost să fiu. Adică, serios, de ce mi-aş umple capul cu gânduri despre el când aş putea să fac ceva util? Oricum nu mă vede şi nu mă va vedea vreodată mai mult decât o prietenă.

11.  Cine n-ai vrea să-ţi citească vreodată blogul?

       Unii din colegii de la liceu.

12.   Un sfat prietenesc pentru persoana de la care-ai luat leapşa.

       Sunt naşpa când vine vorba să dau sfaturi. Doar fii tu însuţi!

13.   Formula de încheiere pe care o foloseşti întotdeauna.

        Bye! >:D< 



   Leapşa #2


       1. Pune imaginea pe blogul tău. 
                       

2. Menţionează persoana care te-a nominalizat.

Chucky, am menţionat-o mai sus. :D

3. Spune 7 lucruri despre tine.

1. Dacă mă deranjezi în timp ce scriu şi-mi pierd ideea din cauza ta, s-ar putea să te urăsc pe viaţă.*metaforic vorbind*

2. Ador ciocolata de orice fel, mai puţin cea cu stafide. :))

3. Urăsc filmele de acţiune, în schimb, îmi plac comediile romantice. =))

4. Mă enervez uşor dar nu pot sta supărată mult pe persoana care m-a enervat.

5. Ador muzica. E ca un drog pentru mine. 

6. Sunt schimbătoare şi să vă spun un secret: cu cât întâlnesc mai mulţi oameni, cu atât iubesc animalele mai mult.

7. Ştiu că nu interesează pe nimeni, dar sunt în zodia racului şi mi se potrivesc perfect toate caracteristicile acestei zodii. 

4. Nominalizează 15 persoane.

Mi-e lene să vă nominalizez. Poate să o ia oricine vede leapşa asta şi îmi urmăreşte blogul. 

        

O zi obişnuită din viaţa mea plictisitoare...

Mă trezesc...

Sunt nemulţumită de ceea ce văd în oglindă:
 

... dar bag în mine ca o vacă:

       
    Apoi intru în criză că nu am cu ce să mă-mbrac...

   ...şi sfârşesc prin a-mi lua aceleaşi haine ca şi ieri.

În autobuz, e naşpa şi înghesuială...

... dar mă consolez cu muzica mea.
  

   
Când ajung la liceu, iar prietenii mei nu sunt acolo, sunt ceva gen:

După lungi aşteptări, apar şi ei... iar eu sunt ceva gen hiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii :D

Când tipul care-mi place apare şi el mă prefac că nu l-am văzut şi aştept să mă salute...

... se întâmplă minunea:

În timpul orelor obişnuite...

Înaintea orei de mate...

în timpul orei de mate asta se întâmplă în capul meu:

După ora groazei, prietenii încearcă să mă târască afară şi le răspund cam aşa:

... dar, in the end, mă las târâtă... şi încerc să fiu amuzantă dar eşuez.

Ora de informatică e preferata mea, pentru că pot să vorbesc cu el şi să fiu ceva gen:

Mergem împreună acasă şi la despărţire vreau să fac asta...

...dar sfârşesc prin a-mi lua la revedere în cel mai banal mod posibil.

Când ajung acasă încerc să-mi fac temele...

... butonez un pic calculatorul...

... şi mă bag la somn, aşteptând o nouă zi din viaţa mea tristă.

We go allong so well, we're like ,,soul mates'', but, you know... i friendzoned you 'cause i'm not attracted#fuck you then

   Şi vreau să te bag în seamă, dar nu eşti online. Şi vreau să te sun, dar, mai bine nu... Îţi urăsc statusurile, pentru că ştiu că toate se referă la ea, şi nu la mine. Deşi spui că o urăşti, ştiu că te gândeşti la ea încă. Nu-mi pasă ce spui tu. Te cunosc şi ştiu c-o iubeşti. O să vă-mpăcaţi voi.

   Aproape că urăsc ce-am devenit, că m-ai schimbat în felul ăsta. Ai avut dreptate, eu nu eram aşa. Şi nu eşti singurul care a observat că m-am schimbat, ci şi vreo două persoane, dar şi eu am făcut asta. E numai vina ta că m-ai adus la pragul ăsta. Crede-mă, când te-am întâlnit prima oară, nu credeam că o să mă ataşez de tine aşa tare. Dar... s-a întâmplat. Şi nu pot s-o controlez.
    Urăsc că, atunci când mă bagi în seamă, eşti atât de prost încât să mă-ntrebi ce fac, să mă laşi să-ţi răspund, apoi să mă laşi ca proasta, să aştept să-mi mai scrii ceva. Te urăsc pentru că mă faci să râd aşa tare, că mă faci să mă comport ca o lunatică şi că mă faci să roşesc şi tu găseşti asta drăguţ. Te urăsc pentru că-mi faci complimente ,,ascunse'' şi pentru că te cunosc aşa bine. Trebuie să recunoşti că nu mă poţi minţi. Te urăsc, din nou, pentru că eşti pervers, pentru că ai cap, dar eşti un leneş. Şi te urăsc pentru că eşti prost, faci lucruri necugetate, pentru că te-ai comportat, câteodată, cu mine, cam urât şi pentru că ai recunoscut-o. Aştept să-ţi cer scuze, să ştii. Şi să nu mai fi aşa prost şi orgolios. Şi te urăsc pentru că eşti ca mine... sau eu sunt ca tine. Mă rog.

      Eşti prost şi ştii asta foarte bine. Ai fost măgar, dar te-am iertat de fiecare dată. Dar clipele când ne-am simţit bine amândoi au contat mai mult pentru mine. Ar trebui să mă apreciezi mai mult o fată care încă ţine la tine după tot ce-ai făcut. Dar nu mă aştept la asta de la tine.
   

 

Când eram copii...

... credeam că toate mamele vitrege sunt rele, pentru că aşa citisem în Albă-ca-Zăpada
... spuneam în engleză uan, ciu, tri
... nu ştiam ce-i ăla internet
... credeam că, mai demult, oamenii erau în alb şi negru, pentru că aşa erau pozele
... părinţii noştri ne trăgeau cu săniuţele
... ne minunam de fiecare dată când stăteam mult în baie şi aveam degetele ca nişte prune bătrâne
... luam noroi din curte sau din grădină şi ne prefăceam că găteam
... ne jucam de-a mama şi de-a tata
... făceam hăinuţe păpuşilor
... 69 era doar un număr
... primeam pufuleţi la grădiniţă şi mergeam afară ca să-i mănânc singură, ca o egoistă ce eram
... luam frunze din copaci şi pietricele de pe jos, ziceam că-s bani şi ne jucam ,,de-a magazinul''
... cartofii erau bulgări de pământ
... ne duceau ai noştri la mare şi ne bălăceam în apă până ne scoteau de-acolo aproape obligaţi
... credeam că inima arată aşa: ♥
... ne petreceam toată ziua pe-afară
... jucam şotronul, raţele şi vânătorii, pereţelul, va-ţeas-cunselea *nu ştiu dacă am scris bine*, măgăruşul, etc.
... la pitita, mereu când cel care trebuia să ne caute, îl însemnam pe spate şi îi spuneam: ,, dacă te-oi uita, moare mama ta''
... foloseam numărători gen: ,, din oceanul Pacific, a ieşit un peşte mic''
... mergeam şi furam căpşuni din curtea vecinului
... culegeam cireşe din pomul din fundul grădinii şi ieşeam cu ele la poartă
... ne luam la trântă
... nu ne păsa că ne murdăream
... abia dacă ne-aduceam aminte că ne este foame
... tata striga mereu la mine, pe stradă; nu aveam telefon ca să mă sune
... nu ne făceam atâtea griji
... nu stăteam să-i bârfim pe unul şi pe altul
... nu sufeream pentru că băiatul sau fata de care ne place nu ne băga în seamă
... inventam tot felul de jocuri prosteşti şi imitam ce vedeam la desene
... făceam cazemate

... ne doream să creştem *ce proşti am fost*
... pictam cu degetele
... făceam diferite chestii din plastelină
... desenam pe asfalt
... la grădiniţă, aveam un puzzle cu ţestoasele ninja şi nu ne jucam prea des cu el, dar, atunci când o făceam, eram cel mai fericit copil din univers
... mereu mi-a plăcut să mă joc mai mult cu maşinile decât cu păpuşile
... ne luam jucăriile pe care le aveam şi ,,le dădeam viaţă'', vorbind în locul lor, prefăcându-ne că se rătăciseră prin junglă, că erau nevoiţi să treacă un râu mare
... ne bălăceam în apă toată ziua, mai ales dacă fusese înainte încălzită la soare
... purtam aceleaşi haine trei zile la rând
... nu ştiu despre voi, dar eu am crescut cu Finneti
... nu exista Disney Channel, aveam Fox Kids (apoi Jetix), Cartoon Network şi Minimax
... ne uitam la Spioanele, Ce-i cu Andy, Viaţa cu Louie şi altele, mi-e lene să le înşir
... aveam cataloagele alea cu Pokemon şi ştiam fiecare pokemon în parte :))
 Şi câte şi mai câte. Aproape că nu ne plictiseam niciodată. Am avut o copilărie genială şi sunt mândră de asta. ^ ^
P.S.: pe 15 iulie 2013, bloguleţul meu împlineşte şi el 1 an! xD Încă mă gândesc să fac o postare specială, dar nu prea am idei. Heeeelp!

Ce mai face eu?

  Ce-i cu titlul? Păi, l-am pus aşa pentru că mă plictisesc, nu ştiu ce să fac, aştept să mi se încarce energia la un joc tâmpit şi... mda.
   Nu îmi mai merge o cască, e total aiurea... Măcar mai am o lunp garanţie la ele, dar nu cred că ajung pe la Bucureşti luna asta.
   Azi m-am trezit pe la zece. Am primit multe urări de ,, la mulţi ani'', şi mă bucur că oamenii nu m-au uitat. Să zicem că sunt uşor de ignorat. Da, sunt uşor de ignorat. Sau poate dramatizez eu totul... Nu ştiu, e ciudat. Sunt ciudată, ştiu. Ăm... iar vorbesc chestii fără sens.
    Sunt obsedată de Criminal case, stau într-una pe net, m-am apucat de citit Moromeţii şi chiar îmi place, mi-e lene să-mi mişc fundul din pat, fiecare zi e la fel... Mor de lene, mă simt ciudat, mi-e lene să citesc. Vreau să mă uit la filme, dar nu găsesc nimic bun la tv şi nu am chef să stau pe scaun în faţa pc-ului ca să mă uit o oră jumate la un film, sau să-mi pun laptop-ul.
      Trebuie să merg să-mi fac buletinul, dar mi-e lene să fac şi asta. N-am niciun chef.
      N-am chef de nimic şi totuşi, parcă aş face ceva.
      Vineri am desenat ceva... ah, da, să-l încarc. E un centaur, adică, mă rog, e fată, că sunt praf la desenat băieţi, şi chestiile alea de pe pielea ei sunt semnele zodiacale, în caz că nu v-aţi prins. Nu e cine ştie ce, dar e ok, având în vedere că e făcut din imaginaţie. Cred. Mă rog, cunosc persoane mult mai talentate ca mine, pe care le admir pentru munca depusă. Nu e vina mea că pe mine mă doboară lenea, da? :))

Ummm... unde rămăsesem? Ah, păi, vreau tabletă grafică şi creioane cerate. Kbye.

Reclame. Reclame peste tot!

*Se presupune că voi încerca să nu neglizej blogul vara asta. Voi încerca, nu promit nimic.*

  Bun, să trecem la subiect. Se presupune  Nu, am mai folosit asta odată. Am ţânţari în cameră şi mă enervează, aşa că o să-mi fie cam greu să termin postarea asta.

  În primul rând, elevii de clasa a VIII-a au susţinut azi examenul pentru admitere la liceu, la limba şi literatura română. Mă rog, acum au ce să dea la ştiri. După părerea mea, *şi a multora*, subiectele au fost ale dracu' de uşoare. Dar staţi că urmează matematica, acolo-i groaza.
   Al doilea subiect despre care vreau să scriu sunt, după cum v-aţi dat seama şi din titlu, reclamele. Publicitatea are scopul de a informa publicul, de a fi atractivă, pentru a influenţa clientul. Bine, dacă mă întrebi pe mine, eu nu am cumpărat niciodată vreun produs pentru că mi-a plăcut reclama, dar se presupune că aşa ceva ar trebui să fie plăcut publicului. Dar multe reclame nu sunt deloc frumoase şi informative, ci de-a dreptul tâmpite şi enervante! Acum, pe bune, cine naiba crede că dacă mesteci Airwaves, poţi să cânţi ca aia la instrumentul ăla ciudat? :| Nu îmi amintesc acum toate reclamele care nu îmi plac, dar sunt multe altele foarte tâmpite, care îţi întrerup filmul la care te uiţi, exact în momentul culminant.
      Ah, şi nu trebuie să-mi spuneţi că nu vă uitaţi la televizor, pentru că ele sunt peste tot! De exemplu, azi voiam să ascult o melodie pe tube şi îmi apare o chestie ciudată cu nişte purcei care cântă. De când au băgat ăştia Youtube România, au accaparat şi site-ul pe care-l folosesc cel mai des, iar asta nu-mi place. Oh, şi să nu uităm de clipuri: fiecare clip conţine plasare de produse, la fel şi serialele şi filmele.
       Daaaaaar, să vedem şi partea bună: nu există o parte bună, în afară de faptul că noi ne prostim şi alţii au bani. Mulţi.

*Gataaaaaa revoltaaaaa! :))*

Miley, you are trying too hard

  Ştiu că mulţi dintre voi nu o înghiţiţi, sau nu recunoaşteţi că vă place, dar chiar vreau să scriu asta. Cu toţii o cunoaştem pe Miley Cyrus, şi, de asemenea, ştim şi cum şi-a dobândit succesul. A început ca o fată aparent inocentă, care juca în serialul pentru ,,adolescenţi'', ,, Hannah Montana.''

   După patru sezoane, Cyrus a decis să renunţe la acel serial, pentru că i se părea imatur şi a declarat că nu se va întoarce să joace rolul care a consacrat-o. A jucat, de asemenea, şi în filmul ,, Hannah Montana'', după care a început să joace în filme ceva mai mature, pentru persoane de vârsta ei, precum ,, The Last Song'', ,,Lol'' şi ,, So undercover''. Şi, cum spuneam, ştiu că multe persoane nu o pot suporta, dar nu e o actriţă chiar atât de îngrozitoare iar vocea ei e bună. Poate să cânte live, iar vechile ei melodii reuşeau să transmită ceva prin versurile lor.
    Iar acum a ajuns să cânte melodii gen ,, We can't stop'' sau ,,Decisions'' feat Borgore şi să facă un clip cam porno. Ok, am înţeles, a crescut, nu mai are 15 ani, dar e un pic exagerat. Se străduieşte prea tare să renunţe la imaginea de ,, fată cuminte'' şi îşi iroseşte talentul.
   Hai, acum săriţi-mi în cap că îmi plăcea Hannah Montana.

As wicked as you are, you're beautiful to me

  E naşpa să fi în chestia aia numită ,,zona prieteniei.'' Pe bune, doare. Doare să-l văd aproape zilnic, doare să sufăr ca proasta. Doare ca el să vrea să fim ,, doar prieteni.'' Dar presupun că e mai bine aşa... nu? Adică nu poţi forţa pe nimeni să te iubească. Totuşi... dacă nu-l văd ceva vreme, îmi e dor de el. Apoi, dacă îl văd, cine ştie ce mai face şi iar nu o să-mi fie bine.
  Mă simt aşa goală pe interior...
  Mă doare când îl văd nervos, sau cu moralul la pământ, dar nu ştiu cum să-i arăt asta. Ascultăm împreună muzica noastră preferată, stă cu mine la telefon, câteodată, chiar şi ore întregi. Alteori, nu are chef de mine... Nu, normal, de ce ar avea cineva chef de mine? De ce m-ar întreba cineva cum o mai duc, dacă mai trăiesc sau chestii de genul... ?
   Mă rog. N-am de gând să mai scriu mult, şi-aşa mă simt expusă.

-îmi place culoare verde
-mănânc căpşuni în momentul de faţă

-melodia care îmi sună acum în cap e asta
-tind să devin obsedată de lucrurile care-mi plac
-cel mai lung crush al meu a durat un an jumate
-am trecut peste :))
-mă uit la Adventure time, personajul meu preferat e Marceline
-îmi place să muşc xD
-desenez, scriu, fac poze, cânt şi ador teatrul
-îmi doresc să fiu un fel de dj la radio =))
-ascult apropae orice fel de muzică, dar pentru mine contează mai mult versurile
-obişnuiesc să ascult muzică din anii '90
-30STM, Paramore şi Three Days Grace=formaţiile mele preferate
-eram batjocorită în generală şi plângeam mult, dar nu-mi pasă; toate astea şi prietenii m-au făcut mai puternică
-matematica, în mod clar, nu e prietena mea cea mai bună
-îmi plac animalele, în special căţeii
-îmi plac sărbătorile de iarnă
-nu mă îndrăgostesc niciodată de cineva care nu mă poate face să râd
-am o slăbiciune pentru chitarişti
-am cont pe wattpad ( trebuia să fac asta) =))
-i'm daddy's little girl :D :))
-evident, toate talentele le-am moştenit de la tata :))

Nu stiu nimic si o sa-l refac. Candva.

      Îl iubesc pe tipul ăsta, cred că ar trebui să ne căsătorim. :)) 

Tris&Four ♥

         O încercare eşuată de a-i desena pe Tris şi Four. Ăăă, scuzaţi claritatea şi mda... nu râdeţi. :))

Lalalala ♫

   M-am cam plictisit de blogging şi de scris în general. Adică, încă aş scrie dacă aş avea idei, n-aş fi bombardată cu o groază de teme şi nu aş fi îndrăgostită. Şi pur şi simplu stau la calculator întruna, zici că sunt o ciudată. -.- Mi-e dor de copilărie şi azi m-am uitat la ,, Copiii de la 402'' pe tube, dar, sincer, nu mai e la fel....

   Cum ziceam, nu prea mă mai simt în largul meu să scriu aici, dar, totuşi, o fac. Acum... ăăă... două săptămâni, cred, m-am întâlnit cu Andreea, prima mea prietenă de pe Wattpad şi am vorbit şi a fost frumos. :3 Deasemenea, mi-am cumpărat Divergent şi sunt la pagina trei sute şi ceva. Aş fi citit mai mult dacă n-ar fi fost motivele enunţate mai sus, plus lenea. :D
    Ăăăă... nu ştiu dac-ar trebui să zic asta, dar ieri am avut primul meu sărut, care a fost ciudat şi neaşteptat şi, da, mi-a plăcut. Dar am crezut că e o glumă, iar creierul meu nu mai funcţiona. Mă simţeam ca o legumă cu picioare din spaghete, iar inima mi-o luase la goană. În fine, a fost doar un sărut bun din partea lui şi jalnic din partea mea, nu ştiu de ce-a făcut-o din moment ce are iubită şi o place pe colega mea de bancă. Mda... Mă rog, mi-a zis că şi-a dat seama că-l plac şi, din fericire, acum nu mai sunt nevoită să-i zic eu. Iar noaptea trecută am dormit doar patru ore, bleaga de mine. Tot ieri, am tras dintr-o fucking ţigară, iar de dimineaţă a început să mă usture pe gât. Nu ştiu ce-a fost în capul meu, nu obişnuiesc să fumez.

                                                  
     Am un proiect la liceu, 5 licee 5 muzee, iar acum stau şi mă-ntreb cine dracu' m-o fi pus să mă înscriu?! Eh, acum, dacă tot fac ceva, măcar să-l fac până la capăt. Sunt obsedată de 30 seconds to Mars, i-aş asculta non-stop, chiar dacă unii zic că sunt ciudaţi şi emo şi disperaţi. >.< Mă rog, e părerea voastră, dar nu-mi jigniţi formaţia preferată. :)) Am făcut şi un semn de carte mişto cu simbolurile lor, chiar dacă habar n-am ce semnifică. =)) Am de scris la aproape toate materiile şi mi-e o lene... Iar ieri n-am putut să fac nimic deoarece nu m-am putut concentra.
      Chiar îmi pare rău că postez atât de rar, dar, n-am ce să fac. Sper că vouă vă merge mai bine decât îmi merge mie. Haidi pa.
        Şi mă exasperează faptul că internetul e plin de uan direcşăn. E total... greşit, voi, fetiţelor de zece ani!

  Este sătulă de oamenii din jurul ei, atât de cei care-i zâmbesc frumos şi îi spun că totul e ok, cât şi de cei care o urăsc şi îşi bat joc.
  Urăşte că în fiecare dimineaţă, când intră în baie, cântarul îi arată cu vreo douăzeci de kilograme mai mult decât ar fi trebuit să aibă, la vârsta ei. Ştie că ea e de vină pentru toate astea... nu se poate opri din mâncat, ciuguleşte tot timpul: gustări între mese, plus câte ceva de la colegii ei, se adună. Ei... de ce nu o opresc?! De ce nu o ajută nimeni să ajungă la greutatea dorită? Când era copil, iar cineva-i spunea că-i grasă, se bosumfla, după care începea să plângă. Doar pentru că cineva îi arunca în faţă adevărul. Acum, ajunsese la concluzia că, dacă ar da jos câteva kilograme, totul ar fi mai bine pentru ea.
  Nu e nici prea frumoasă, n-o ajută nici părul. Nu e genul care să-şi petreacă ore-n şir în faţa oglinzii, pentru a arăta ca scoasă din cutie.
  Are probleme de comunicare... Sau... ar vrea să vorbească cu cineva şi nimeni n-o ascultă.
  Ştie că băiatul pe care-l place nu se va uita la ea, deoarece arată ca dracu'. Hai să fim serioşi, cine s-ar uita la ea? Dar... nu merităm toţi să fim fericiţi şi iubiţi?

 

Forever young, I wana be forever young!

          Întâi titlul, şi pe urmă alte prostii: am auzit acum ceva vreme la radio melodia asta şi, de la o vreme, mi s-a ,, impregnat'' în cap. Plus că am nişte colegi puţin manelişti şi cântă întruna maneaua aia cu nu ştiu ce şi formaţia. =)) Frate, nu vreau s-o cânt! Urăsc manelele şi ăştia mă manipuleză, c-o cântam azi în ora de mate ( pe şoptite, bineînţeles), la care colega mea de bancă: ,, Hai, mă, serios?!''
           Vorbind de ora de mate, i-am dat mesaj Andreei cât timp rezolvau ăia gândăcei ciudaţi şi a rămas să ne întâlnim vinerea viitoare, să-i dau o carte şi să mai căscăm şi noi ochii pe-acolo. ^ _^ Ştiam c-o vrea, aşa c-am întrebat-o dacă o mai doreşte şi i-am vândut-o. Eu am vrut să i-o dau cu şase lei, pentru că s-a udat puţin, dar ea nuuu... :)) Mă rog, de-abia aştept s-o văd! :3 Sper să nu se sperie de moaca mea de curcă plouată.
           Ah, şi vând cărţi, găsiţi mai multe detalii în postarea anterioară. Deja urmează să dau trei, ceea ce înseamnă că m-am făcut cu 24 de lei. Ce?! Am nevoie de bani, alocaţia e puţină, ai mei nu-mi dau bani de buzunar şi vreau să-mi cumpăr bicicletă şi alte cărţi. Mai am nevoie şi de căşti, cumpărăturile nu vin niciodată singure. :)) Nu găsesc şi eu niciun ban pe stradă, ţine lumea asta de ei... :)) Oricum, vedeţi şi voi ce vă atrage pe-acolo, preţurile sunt negociabile şi accept şi cărţi la schimb.
           Am luat 6 la mate - ăsta este un miracol, deci ar trebui să dau petrecere- şi 10 la religie-ce?! e pe merit! :)), iar şcoala mă oboseşte rău de tot. Avem câte-un test în fiecare săptămână, m-am mai implicat şi într-un proiect, iar creierul meu nu vrea să se trezească la ora la care ar trebui. De-asta am dormit azi cu zece minute-n plus, iar ieri m-am trezit cu o tonă de nervi. Nu vreau să vorbesc despre asta. Mâine am test la fizică şi vreau să văd cât am luat la testul la română. Dacă e mai puţin de opt sau nouă, mă iau la harţă cu diriga. Nu a stat ea până la ora zece noaptea să înveţe pentru lucrarea ei tâmpită, şi ne-a mai dat şi pe două numere. Colegii mei cărora le-a căzut numărul al doilea au zis că a fost mai greu. Mă rog, mie nu mi s-a părut cine ştie ce, plus că am dat din Eminescu. Era să adorm azi cu capul pe bancă atunci când ne vorbea de Alexandru Lăpuşneanul pălăria mea. :)) Frate, e aşa plictisitooooooooooor, dar, dacă-mi cade asta la bac, am pus-o. :))
           Nici vremea nu ţine cu mine. De dimineaţă era un ger şi puii mei! NINGEA! Ce dracu'?! Era un frig în bucătărie, până am pornit eu caloriferul şi i-a luat vreo zece minute să se încălzească. Vreau să vină căldura. Mai bine mor de cald decât să îngheţ şi să mă simt ca o legumă. Acum, alternează: ba bate vântul, ba iese soarele. Zici că-i sfârşit de toamnă, nu de iarnă. o.o

           Vara asta vreau să mă angajez. Fac 18 ani şi mă apuc şi de învăţat pentru şcoala de şoferi şi bac, bineînţeles. Chiar vreau să-l iau!
            În caz că vă întrebaţi ce mai citesc, o să vă zic. Sunt momentan dependentă de We're not gonna fall, a lu' Măzărică ( Bonduelle, aşa îi mai spun eu :)) ) şi da. E destul de interesantă, se descurcă foarte bine cu ea. Eu nu scriam aşa la vârsta ei nici să mă tai. :))
            Mă gândeam dacă să dau şi V.D.M., Eve şi F.R.A., dar le păstrez pe-alea. Vreau să le citească şi copilaşii mei. :"> ( Mă-ntreb ce face viitorul meu soţ acum... :)) Hmmm... sigur exersează la chitară. :)) )
           Ăăăă... nu mai am idei, pa. :3
           P.S.: Blood Sisters va avea premiera pe 14 februarie 2013 şi număr zilele. Ştiu că sunt în urmă, dar îmi place distribuţia pe care au ales-o. Ahhh... Dimitri! =p~ Cât de şmecher, mă bucur că au ales un rus în rolul lui Dimitri. Ar trebui să-şi lase părul lung. :-?? Chiar dacă Adrian apare abia în cea de-a doua carte, spersperspersperspersper că va fi jucat de Chace Crawford. Ce?! o.o Mereu salivam din cauza lui când mă uitam la GG, atunci când îl difuzau pe Pro Tv. Mă rog, ideea e că voi încerca să fac o recenzie a seriei A.V., sper că anu' ăsta. :))
            Gata, paaaa! =)

          Iiiiip! :3 ,, Eşti atât de frumoasă, încât mă doare uneori.'' N-o găsesc pe-aia cu ,, Don't cut it. Wear it up.''
                       
          

Vând cărţi!

         Dap, am nevoie de bani şi m-am gândit să-mi vând o mare parte din cărţi. Dacă e cineva interesat, adăugaţi: gottich_crush@yahoo.com, pentru detalii, etc, etc. Cărţile sunt în stare bună, nu-s rupte sau mai ştiu eu ce. Singura care e cât de cât aiurea, e ,, Paşi pe nisip'', pentru că s-a udat din cauza ploii. :))
 
                  Seria ,, Altfel de îngeri''- de Lily St.Crow
                 Volumul 1: Altfel de îngeri ( cartonată), 25 lei
                  Volumul 2: Trădări(cartonată), 25 lei

                  Trilogia ,, Cercul secret''- L.J. Smith (chioşc)
                   Ritualul-8 lei
                   Puterea-8 lei
                   Captiva-8 lei
     
                 Seria ,, Jurnalele vampirilor'' (chioşc)
                   Trezirea-8 lei
                   Lupta-8 lei
                   Furia-8 lei
                   Reuniunea-8 lei

              Damnare- Lauren Kate-25 lei (cartonată)

              Bloody Valentine-7 lei - chioşc
     
              Nu plânge sub clar de lună-7 lei-chioşc
           
             Clubul V (chiosc)-8 lei
         
             Iubitul virtual -idem-8 lei
      
              Privilegiul-8 lei-chioşc
      
              Paşi pe nisip-6 lei-chioşc

              Seria ,, Casa nopţii''
             - Semnul- 8 lei-chioşc
             - Trădarea-8 lei-chioşc


             
                      Accept la schimb: oricare din alea cinci volume ,, Tristeţi de sucub''.

Februarie, paişpe

      Bănuiesc că ştiţi cu toţii ce zi e azi, nu? Adică, această sărbătoare e atât de mediatizată, încât săracul Google nici măcar nu mai este nevoit să-şi schimbe interfaţa într-una festivă, cu inimioare roz. Hmmm... poate s-a îndrăgostit şi a uitat să-şi schimbe ,, hainele?'' Mă rog, gata cu prostiile.
      Astăzi o să încerc că par un pic mai intelectuală şi să vă spun legenda Sfântului Valentin. În trecut, pe 14 februarie, oamenii celebrau mai mulţi sfinţi, numiţi Valentin. Iar cea mai populară ,,legendă'', ca să spun aşa, asociată cu Sfântul Valentin este aceea că, cu mulţi ani în urmă, el a fost închis pentru efectuarea nunţilor pentru soldaţii cărora le era interzis să se căsătorească. ( Evident, dacă bărbaţii care luptau pe front nu aveau soţii sau iubite, nu aveau pe cineva pentru care să-şi facă griji). Şi, atâta timp cât Sfântul Valentin a stat în închisoare, acesta s-a îndrăgostit de Asterius, fiica celui care l-a întemniţat şi, înainte de execuţie, Sf. Valentin şi-a luat adio de la ea printr-o scrisoare, semnând-o cu ,, from your Valentine''. Adorabil, nu?
       Dar, să fim serioşi, câţi dintre tipii din ziua de azi mai sunt atât de romantici, încât să îi aducă un trandafir fetei pe care o plac? Bine, mai există şi excepţii, dar ăia sunt trataţi ca fiind ,, gay''. Frate, voi chiar credeţi că fetele sunt impresionate de maşinile şi hainele voastre de firmă, sau de freza aia de cocalar fixată cu tone de gel de păr? Eh, poate sunt eu înapoiată, dar totuşi...
       Să revenim la oamenii singuri şi trişti, aşa ca mine. Pentru mine e o zi ca oricare alta: merg la liceu, dau test la mate, alea-alea, ajung acasă, nu ştiu ce. Bine, şi pe urmă? Păi, ah, da, trebuie să-mi fac temele şi atât. Adică, serios, mă bucur că nu am pe nimeni care să mă dispere cu telefoanele şi cu pupăturile. Nu că s-ar îndrăgosti cineva de proasta de mine, dar, serios, mi-e mult mai bine aşa. N-am nevoie de-o relaţie. De ce nu sărbătorim şi noi, spre exemplu, Ziua Oamenilor Singuri? :))
        Dar, totuşi, ca să nu fiu chiar atât de rea, vă urez un Valentine's Day frumos, alături de iubitul/iubita/căţelul/pisica.

        

Leapşăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă!! :3

Îmi e lene să mai postez şi altceva şi nici măcar n-am idei pentru postări. Oricum, am primit o leapşă de la Andreea, pe care o furam chiar şi-aşa, fără să mi-o paseze ea. :)) Mulţam fain end leţs bighinig, că la mine la liceu se ţine şedinţa cu părinţii şi e panică-panică-panică. :)) Oh, şi am făcut o obsesie pentru ,,nenea ăsta'' :)).

       1. Dacă eram o lună eram: Iulie
       2. Dacă eram o zi a săptămânii eram: Vineri- ultimul chin din săptămâna respectivă, plus DDH :3
       3. Dacă eram o parte a zilei eram: Seara.
       4. Dacă eram un animal marin eram: Delfin.
       5. Dacă eram o direcţie eram: înainte.
       6. Dacă eram o virtute eram: răbdare (îmi lipseşte cu desăvârşire =)) )
      7.  Dacă eram o personalitate istorică eram: ăăă... nu le am cu istoria.
      8. Dacă eram o planetă eram: Marte.
      9. Dacă eram un lichid eram: otravă.
    10. Dacă eram o piatră eram:  smarald.  
    11. 11. Dacă eram o pasăre eram: Phoenix.
    12.  12. Dacă eram un tip de vreme eram: Ploaia.
    13. Dacă eram un instrument muzical eram: Chitară
    14.  Dacă eram o emoţie eram: Iubire
    15.  Dacă eram un sunet eram: ciripitul unei păsărele. :))
    16. 16. Dacă eram un element eram: focul
   17. Dacă eram un cântec eram: My immortal.
   18. 18. Dacă eram un film eram: ăăă... 
   19. Dacă eram un serial eram:Skins Uk
   20. Dacă eram o carte eram: Eve- Anna Carey
   21. Dacă eram un oraş eram: Londra
   22. Dacă eram un gust eram: dulce
   23. Dacă eram o culoare eram: verde
   24. Dacă eram un material eram:catifea?
   25.  Dacă eram un cuvânt eram: rain
   26. Dacă eram o parte a corpului eram: ochii
   27. Dacă eram o expresie a feţei eram: zâmbet
   28.  Dacă eram o materie școlară eram: engleza
   29. Dacă eram un personaj de desene animate eram: Anna - Regele Shaman
   30. Dacă eram o formă eram: cub, ofc. :))
   31. Dacă eram un număr eram: 7
   32. Dacă eram un mijloc de transport eram: Bicicleta
    33. Dacă eram o haină eram: blugi.

          Ştiu că arată cam aiurea, dar asta e, nu stau acum să fiu ordonată. Să o ia cine doreşte. :p A, şi nu uitaţi, urmează sărbătoarea aia MEGA-COMERCIALĂ, care o să îi facă pe îndrăgostiţi să cheltuiască sume enorme de bani şi o să mă facă să plâng. FOREVER ALONE, încheiat. :))

         
   

Unfaithful(2002)-recenzie

  An: 2002
  Cu: Diane Lane, Richard Gere şi Olivier Martinez

  Regia: Adrian Lyne
  Gen: Dramă           
 
          Cât am aşteptat să văd filmul ăsta şi a meritat, zău! :))  Unfaithful, sau, cum e pe la noi, ,, Infidela'', prezintă povestea unei soţii şi mame pe la vârsta de vreo treizeci de ani, (cred?), care, aşa cum spune şi titlul, nu este o soţie prea... fidelă.
          Totul începe în ziua când Constance pierde trenul şi nu reuşeşte să ajungă acasă, vântul bate puternic, iar şoferii de taxi erau mult prea ocupaţi. Ea îl întâlneşte pe Paul, un distribuitor de cărţi, care o duce în apartamentul lui. Bineînţeles că această întâlnire nu i-a fost de ajuns lui Connie, şi, peste câteva zile, cei doi au avut parte de prima noapte de dragoste împreună. ( Defapt, o cam călăreşte, dar, cine sunt eu să judec?) :))) Normal că femeia tot femeie e, chiar dacă are acasă un bărbat şi un copil şi sunt căsătoriţi de unsprezece ani, doar că atracţia sexuală dintre ea şi Paul e uriaşă şi se întâlneşte cu el aproape zilnic, pe ascuns, asta până când soţul ei ( pe care am uitat cum îl chemă, nu obişnuiesc să reţin numele personajelor din filme), află, cu ajutorul unui spion angajat.
             Hai că nu mă apuc acum să vă povestesc filmul, puteţi să-l vedeţi şi singuri. În plus, toată lumea urăşte spoiler-ii, nu? :)) Per total, mie mi-a plăcut filmul şi a fost interesant, deci nota mea este 5 din 5. =)

                                                      

Vineri, vineri, vineri! ♥

        Hei, cum o mai duceţi? Cum a fost la şcoală? Sunt cam seacă, ştiu, dar nu prea am chef de tastat şi mi-e foame.

        Prima săptămână de şcoală şi deja mă simt obosită. Îmi vine să arunc telefonul de perete când îi aud alarma aia. Dar n-am bani să-mi cumpăr altul, aşa că renunţ la idee şi mă îndrept, morocănoasă, spre baie. Luni a fost genial, adică şi aşa era prima zi, deci nu prea am făcut ore. Ne-am revăzut între noi, îmbrăţişări, la mulţi ani, alea-alea. Că nu ne mai văzusem de anul trecut, nu? Şi s-a găsit deşteapta aia de profă de informatică să facă ea recapitulare chiar din prima zi. Marţi nu prea am făcut cine ştie ce... O colegă l-a ţinut de vorbă pe profu' de mate o oră întreagă şi uite aşa am scăpat de gândăceii ăia ciudaţi. :)) Am uitat ce-am făcut miercuri şi joi, cine mai ţine minte?! Mă rog, să nu mai vorbesc de şcoală că îmi iau tot cheful de weekend, care o să treacă tare repede, de parcă ar fi un tren de mare viteză sau cam aşa ceva.
          Am terminat şi eu seria Academia Vampirilor şi am ajuns o obsedată. Recunosc, primul volum nu a fost cine ştie ce, însă e clar că Richelle Mead a evoluat de-a lungul celor şase cărţi. Poate o să fac şi o recenzie cândva, însă nu promit nimic. Mă doare lenea şi am teme, caietul meu de mate e la Toto şi trebuie să fac o fişă de lectură. Cine naiba ar citi ,, Alexandru Lăpuşneanul'', o poveste de-acum o sută de ani, în care îmi sunt descrise chestii gen: ,,le-a tăiat capetele şi le-a pus în ţăruşi, în formă de piramidă''. Ce prostie! Ah, şi mai erau chestii urâte pe-acolo, iar mama îmi zice că citesc tâmpenii când mă vede cu astea urban-fantasy. -.-"
           Mi-am cumpărat săptămâna asta două cărţi, din banii pe care i-am primit de Revelion, şi anume primele două volume din ,, Altfel de îngeri''. Am vrut să caut Divergent, dar n-am găsit decât al doilea volum... Ce viaţă tristă... :))
           Chiar nu mai ştiu ce să mai scriu, s-a dus inspiraţia. Mă duc să halesc, uraţi-mi poftă bună. :))
                                   

Eu şi...

Eu şi prietena mea cea mai bună suntem aşa:

Ce fac în sufrageria mea:

              
 Reacţia mea când mă privesc în oglindă:

Părerea mea despre matematică:

                                       
Ce cred despre dragoste, în general:

 Cum ar fii dacă n-ar exista muzică:

Eu şi tipul de care îmi place, ar trebui să fim aşa:

                       

Dar, de fapt, suntem aşa:

Cea mai frumoasă declaraţie de dragoste este...

Înjurătura preferată:

Premiul pentru cel mai frumos zâmbet din lume merge la...

Unul din filmele la care am plâns:

Nu am plâns la:

  Eu: ,, Adventure time'' e drăguţ...
 El: Cred că ăia erau drogaţi când l-au produs, :))

     Cea mai cool solistă din câte ştiu:

    Am o slăbiciune pentru:

    Cum reacţionez când  văd vedeta/ personajul după care salivez:

   Cum mă simt când cineva mă ignoră:

 Ce fac în momentul de faţă:

 O imagine din videoclipul preferat:

Cea mai şmecheră fază dintr-un film e asta:

      E un fel de leapşă. Luaţi-o dacă vreţi. Specificaţi sursa. :D