marți, 12 martie 2013

  Este sătulă de oamenii din jurul ei, atât de cei care-i zâmbesc frumos şi îi spun că totul e ok, cât şi de cei care o urăsc şi îşi bat joc.
  Urăşte că în fiecare dimineaţă, când intră în baie, cântarul îi arată cu vreo douăzeci de kilograme mai mult decât ar fi trebuit să aibă, la vârsta ei. Ştie că ea e de vină pentru toate astea... nu se poate opri din mâncat, ciuguleşte tot timpul: gustări între mese, plus câte ceva de la colegii ei, se adună. Ei... de ce nu o opresc?! De ce nu o ajută nimeni să ajungă la greutatea dorită? Când era copil, iar cineva-i spunea că-i grasă, se bosumfla, după care începea să plângă. Doar pentru că cineva îi arunca în faţă adevărul. Acum, ajunsese la concluzia că, dacă ar da jos câteva kilograme, totul ar fi mai bine pentru ea.
  Nu e nici prea frumoasă, n-o ajută nici părul. Nu e genul care să-şi petreacă ore-n şir în faţa oglinzii, pentru a arăta ca scoasă din cutie.
  Are probleme de comunicare... Sau... ar vrea să vorbească cu cineva şi nimeni n-o ascultă.
  Ştie că băiatul pe care-l place nu se va uita la ea, deoarece arată ca dracu'. Hai să fim serioşi, cine s-ar uita la ea? Dar... nu merităm toţi să fim fericiţi şi iubiţi?
 

4 comentarii:

  1. Nici nu știi câtă dreptate îți dau, și cu asta am spus tot.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ştiu ce să zic... Mă bucur că eşti de acord şi mulţumesc. Cred. :d

      Ștergere
  2. Frumusetea exterioara nu e relevanta decat in masura in care reflecta frumusetea interioara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-aş dori ca toţi să gândească la fel ca tine. :*

      Ștergere