Recenzie ,,Paşi pe nisip"

Gen: romance
 Autor: Nancy Thayer

Titlu original: Beachecombers
 2012, editura  Lira
 Preţ: aprox. 10 lei

          Căci orice am pierde( pe unul pe tine sau ca mine) întotdeauna ne găsim pe noi înşine în mare.
 , Abie Fox nu şi-a mai văzut tatăl şi pe cele două surori mai mici de aproape doi ani, timp în care a călătorit în jurul lumii şi a gustat din plin viaţa, dar nu şi dragostea. Dar acum Lily, cea mai mică dintre surori, îi trimite lui Abby e-mail-uri urgente, implorînd-o să se întoarcă acasă, în Nantucket. Sora mijlocie, Emma, este distrusă emoâional după pierderea slujbei, la care s-a adăugat faptul că logodnicul ei a rupt, şocant şi neaşteptat, relaţia. Pe de altă parte, Lily este profund îngrijorată că Marina, frumoasa şi enigmatica femeie care a închiriat casa de oaspeţ5, are de gând să-l cucerească pe tatăl văduv al fetelor. Surorile Fox au fost mereu alături în momentele de cumpănă ale familiei, dar acum realizează că trebuie să acorde mai multă atenţie propriului viitor. Pe parcursul verii, vieţile surorilor vor suferi transformări personale profunde şi imprevizibile, care le vor determina să facă alegeri surprinzătoare şi să îşi da seama că dragostea poate vindeca şi cele mai adânci răni sufleteşti. '' 
            Am citit cartea în primăvara anului trecut. Mi-am cumpărat-o tot împreună cu o revistă-defapt am cumpărat-o pentru mama, dar n-a avut timp să o citească-, însă asta nu interesează pe nimeni. Sincer, e o carte romantică, siropoasă, aşa cum zicea o colegă. Este exact pe gustul meu, doar că, uşor erotică în unele părţi. :">. Ar fi trebuit să mă interesez mai mult înainte s-o cumpăr. Sunt sigură că mă înroşeam când ajungeam la fazele kinki. :))
              Acţiunea se petrece pe insula Nantucket. Eu ador să merg la mare iar cartea asta m-a purtat exact acolo, deci cred că vă imaginaţi ce sentiment plăcut am simţit în timp ce o citeam. Protagonistele principale sunt trei surori: Abbie( cea mai mare şi mai matură), Emma( sora mijlocie care este distrusă emoţional din cauza divorţului recent) şi Lily, cea mai mică şi cea mai imatură. De-a lungul romanului, personajele evoluează, au parte de aventuri şi de frumoase poveşti de dragoste. ( Remarcaţi cum personajele masculine de care se îndrăgostesc sunt parcă perfecţi şi exagerat de chipeşi.)
             Fiecare capitol în parte se concentrează pe una din cele patru femei: Abbie, Emma, Marina şi Lily, iar cartea este narată la persoana a treia, lucru care interesant. Nu prea îmi place nararea la persoana întâi, poate deveni enervant. În mare, este o carte frumoasă, uşor de digerat. .Chiar mi-a plăcut. ( Pe cine păcălesc, sunt o romantică incurabilă şi am devorat-o). Cred, însă, că nu am citit-o la vârsta potrivită.
                Notă: 4,5 din 5
             
Nu ştiu de ce nu-i dau punctajul maxim, nu întrebaţi! :))

                 Puteţi citi recenzia şi aici:  http://killingmirrors.blogspot.ro/2013/01/timpul-lecturii-2-recenzie-pasi-pe-nisip.html          

                 

Recenzie ,, Nu plânge sub clar de lună"

Prima postare din anul 2013, e, după cum vedeţi, o recenzie. Nu am mai făcut niciodată asta, deci, fiţi duri! :)) Iniţial, voiam să postez recenzia aici, dar nu mă pot conecta. În fine, ca să nu vă uitaţi ca mâţa în calendar, vreau să ştiţi că ăla este blogul pe care l-am creat împreună cu Eme. Eh, asta e, voi posta şi acolo când o să reuşesc să mă loghez.

                   Lumina lunii îţi poate schimba radical viaţa. Şi totul începe atât de simplu... Tu. El. Luna. Te-ai ars!

            Ca majoritatea cărţilor din biblioteca mea, aceasta a fost cumpărată împreună cu revista Bravo, în ediţie de chioşc, că nu prea îmi permite bugetul. Iar când am auzit că e cu un vârcolac eram ceva de genul: OVREAUOVREAUOVREAUOVREAU! - Tocmai terminasem de citit seria ,, Forţele răului absolut, iar Derek e asfdgh12hgfdgffdgn-.
           Mi-a plăcut de Shelby. Nu e deloc o snoabă, aşa cum aţi fi crezut. E doar o adolescentă obişnuită, care şi-a pierdut mama, în timp ce tatăl ei s-a însurat cu o scorpie.
          Ei bine, scorpia Priscilla, mă-sa vitregă, decidă să o trimită pe Shelby într-o ,, tabără de reeducare", ceea ce, pentru fată, se traduce prin închisoare şi prin: ,, îţi este interzis să mergi la bal!''. ,,Iepuraşul" era de părere că o asemenea tabără i-ar prinde bine adolescentei care strâmba din nas, iar tatăl n-o ajută cu nimic. 
         În fine, acolo îl cunoaşte pe blablabla, misteriosul şi frumosul Austin Bridges al III-lea, care- ca să vezi!- îi cade cu tronc. Ce surpriză! :o Să ştiţi că nu m-am aşteptat la aşa ceva! :)) Ca să fiu sinceră, nu mi-a plăcut aşa de mult încât să îl adaug pe lista cu bunăciuni-care-nu-există-dar-care-îmi-frâng-inimioara-, alături de Shane, Caleb, Derek, Damon şi Adrian şi Dimitri. Austin e fiul unui cântăreţ rock, iar chestiile ciudate care se întâmplă de-a lungul cărţii o fac pe Shelby să-şi pună întrebări. După care, el îi dă bomba cea mare: badabum, sunt vârcolac! Frate, zici că i-ar fi dat cu o cărămidă-n cap. :/ 
        Mă rog, în rest, cartea a fost drăguţă. Am citit-o repede şi am plâns la partea în care Shelby a scris acea scrisoare ( dacă vă hotărâţi s-o ciţiţi, vă veţi da seama despre ce scrisoare vorbesc). 
       Ar mai fi şi alte personaje şi întâmplări, dar nu mă apuuc acum să vă fac rezumat.

                            Un an nou fericit! :3 Să fiţi iubiţi, sănătoşi, fericiţi!
                                                                        

Skins UK

     N-o să vedeţi vreodată o obsedată mai mare ca mine. Ador serialul ăsta, încă de când am văzut varianta americană, pe Mtv. Adică, ştiu că sunt abia pe la sezonul cinci, nu l-am terminat încă, dar îmi place să scriu despre lucrurile care mă fac fericită, care îmi plac. În cazul de faţă, Skins. :3
     Serialul ăsta este mai mult decât pare la prima vedere. Da, ok, adolescenţii din serial se droghează, fumează şi restul, dar, dacă treci de partea asta a filmului, n-o să fii dezamăgit. Reprezintă poveştile de viaţă a unor adolescenţi, mai exact, zece la număr, care fac parte dintr-o gaşcă destul de unită, zic eu. Şi, chiar dacă poveştile lor sunt diferite una de alta, asta nu-i împiedică să se îndrăgostească şi să fie prieteni.
      În caz că v-am convins să vă uitaţi la serial, prin aceste câteva rânduri, ar trebui să ştiţi că găştile se schimbă la fiecare două sezoane. Mda, nici mie nu mi-a convenit când nu i-am mai văzut pe Maxxie, Sid şi Chris, atunci când am terminat sezonul doi, ba chiar voiam să-l las baltă şi să nu mă mai uit la el. :)) Am luat o pauză, până când m-am hotărât să mă uit şi la sezoanele 3 şi 4, cu Freddie şi Effy. Şi, ştiţi ceva? Astea cu Fredds şi Eff mi-au plăcut cel mai mult. ♥ Încă îmi amintesc cât de tristă am fost când a intrat ea într-o depresie, iar el a fost distrus. Ah, da, şi cât a luptat pentru ea, aproape că şi-a pierdut cel mai bun prieten.
        Deci, vedeţi? Serialul ăsta înseamnă mai mult decât droguri şi sex. Este despre viaţa de zi cu zi a adolescenţilor din ziua de azi, iar mie mi s-a părut chiar foarte interesant.
        Gata, tac, că mă ia gura pe dinainte şi dezvălui mai mult decât ar trebui. :)) Mie, una, nu-mi place să ştiu dinainte ce se întâmplă într-un film sau o carte, pentru că, unde naiba mai e suspansul? :)) Deci, presupun că nici vouă.
        Acum, voi l-aţi văzut? Dacă da, cum vi s-a părut? Aştept păreri.

       Vă rog să priviţi videoclipul: ( Paramore, yeah! \m/ :)) )
        http://www.youtube.com/watch?v=h5kmXb8cyaQ
          

Another :3

      Da, e tot joi, e tot doi august, iar eu mi-am petrecut ziua de azi butonând televizorul, calculatorul şi telefonul, după care am băgat nişte chipsuri în timp ce m-am uitat la ,, Cireaşa de pe tort'', ca să fie tacâmul complet. Mda, ştiu că nu vă interesează, însă am mai făcut ceva care chiar merită menţionat: aşa cum mi-am propus, am reuşit să mă apuc de vizionat ,, Another'', un anime genial, dacă stai să pălăvrăgeşti cu nebuna de mine.
       Oricum, îi mulţumesc pe această cale unei anumite persoane, care mi-a spus de el, pentru că, fără ea, eu nu aş fi văzut azi primele două episoade. Ăăă... am uitat ceva! Ah, da! O invidiez pe creatoare slash îl invidiez pe creator pentru grafica asta şmecheră. În fine, nu mă prea pricep, dar uitaţi-vă şi voi cât de frumos sunt desenate! :x Pe lângă asta, pe mine m-au captivat încă de la început, când Sakakibara ( ăăă... de ce îmi e atât de greu să reţin nume japoneze? =)) ) o întâlneşte pe tipa aia cu pansament pe ochi, pe nume Mei Misaki. :3 Mi-a plăcut mult faza când a întrebat-o care este caracterul pentru Mei, iar ea i-a răspuns că este acelaşi pentru ,, cântec'' şi ,,ţipăt'' şi ,, durere'', parcă a mai zis. A fost aşa şmecher! :3
        Concluzia e că, deşi am văzut doar primele două episoade din primul sezon, deja ador anime-ul, mai ales că e horror. Ăăă, încă aştept să trag o sperietură zdravănă sau să văd nişte sânge. :) Aş putea pălăvrăgi despre el încă două ore, aici, pe blog, dar las Wikipedia s-o facă.
         Descrierea acestui anime ( ştiu că repet de prea multe ori anumite cuvinte şi că sună deranjat, dar le-aş face de râs dacă le-aş numi desene ) este, în traducerea  de baltă de pe Google Translate * pentru că mie îmi e prea lene să traduc sau să vă explic* : povestea se concentrează pe un baiat pe nume Kōichi Sakakibara, care, la transferul în  ŞcoalaYomomiya  şi întâlnirea cu misterioasa Mei Misaki, se găseşte într-un mister ce  gravitează în jurul valorii de studenţi şi oameni referitoare la clasa lui  care se confruntă cu decese macabre, fara sens.
         Cam asta a fost, sper că v-am stârnit interesul şi că, poate, aruncaţi un ochi, de plictiseală. Nu cred că o să fie timp pierdut. :)