luni, 10 iunie 2013

As wicked as you are, you're beautiful to me

  E naşpa să fi în chestia aia numită ,,zona prieteniei.'' Pe bune, doare. Doare să-l văd aproape zilnic, doare să sufăr ca proasta. Doare ca el să vrea să fim ,, doar prieteni.'' Dar presupun că e mai bine aşa... nu? Adică nu poţi forţa pe nimeni să te iubească. Totuşi... dacă nu-l văd ceva vreme, îmi e dor de el. Apoi, dacă îl văd, cine ştie ce mai face şi iar nu o să-mi fie bine.
  Mă simt aşa goală pe interior...
  Mă doare când îl văd nervos, sau cu moralul la pământ, dar nu ştiu cum să-i arăt asta. Ascultăm împreună muzica noastră preferată, stă cu mine la telefon, câteodată, chiar şi ore întregi. Alteori, nu are chef de mine... Nu, normal, de ce ar avea cineva chef de mine? De ce m-ar întreba cineva cum o mai duc, dacă mai trăiesc sau chestii de genul... ?
   Mă rog. N-am de gând să mai scriu mult, şi-aşa mă simt expusă.

2 comentarii: