marți, 1 ianuarie 2013

Recenzie ,, Nu plânge sub clar de lună"

Prima postare din anul 2013, e, după cum vedeţi, o recenzie. Nu am mai făcut niciodată asta, deci, fiţi duri! :)) Iniţial, voiam să postez recenzia aici, dar nu mă pot conecta. În fine, ca să nu vă uitaţi ca mâţa în calendar, vreau să ştiţi că ăla este blogul pe care l-am creat împreună cu Eme. Eh, asta e, voi posta şi acolo când o să reuşesc să mă loghez.
                   Lumina lunii îţi poate schimba radical viaţa. Şi totul începe atât de simplu... Tu. El. Luna. Te-ai ars!

            Ca majoritatea cărţilor din biblioteca mea, aceasta a fost cumpărată împreună cu revista Bravo, în ediţie de chioşc, că nu prea îmi permite bugetul. Iar când am auzit că e cu un vârcolac eram ceva de genul: OVREAUOVREAUOVREAUOVREAU! - Tocmai terminasem de citit seria ,, Forţele răului absolut, iar Derek e asfdgh12hgfdgffdgn-.
           Mi-a plăcut de Shelby. Nu e deloc o snoabă, aşa cum aţi fi crezut. E doar o adolescentă obişnuită, care şi-a pierdut mama, în timp ce tatăl ei s-a însurat cu o scorpie.
          Ei bine, scorpia Priscilla, mă-sa vitregă, decidă să o trimită pe Shelby într-o ,, tabără de reeducare", ceea ce, pentru fată, se traduce prin închisoare şi prin: ,, îţi este interzis să mergi la bal!''. ,,Iepuraşul" era de părere că o asemenea tabără i-ar prinde bine adolescentei care strâmba din nas, iar tatăl n-o ajută cu nimic. 
         În fine, acolo îl cunoaşte pe blablabla, misteriosul şi frumosul Austin Bridges al III-lea, care- ca să vezi!- îi cade cu tronc. Ce surpriză! :o Să ştiţi că nu m-am aşteptat la aşa ceva! :)) Ca să fiu sinceră, nu mi-a plăcut aşa de mult încât să îl adaug pe lista cu bunăciuni-care-nu-există-dar-care-îmi-frâng-inimioara-, alături de Shane, Caleb, Derek, Damon şi Adrian şi Dimitri. Austin e fiul unui cântăreţ rock, iar chestiile ciudate care se întâmplă de-a lungul cărţii o fac pe Shelby să-şi pună întrebări. După care, el îi dă bomba cea mare: badabum, sunt vârcolac! Frate, zici că i-ar fi dat cu o cărămidă-n cap. :/ 
        Mă rog, în rest, cartea a fost drăguţă. Am citit-o repede şi am plâns la partea în care Shelby a scris acea scrisoare ( dacă vă hotărâţi s-o ciţiţi, vă veţi da seama despre ce scrisoare vorbesc). 
       Ar mai fi şi alte personaje şi întâmplări, dar nu mă apuuc acum să vă fac rezumat.
                            Un an nou fericit! :3 Să fiţi iubiţi, sănătoşi, fericiţi!
                                                                        

6 comentarii:

  1. Am citit-o!Dar nu m-a impresionat prea tare.Dar recenzia ta e grozavă!:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am citit-o fix acum un an şi mi-a plăcut mult :3 Frumosă recenzie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit-o anul trecut fără să ştiu şi de ediţia de buzunar - nu ştiu cum s-a întâmplat asta, dar m-am ofticat enorm când am aflat - şi mi s-a părut prea siropoasă pentru gusturile mele. Singurul lucru care mi-a plăcut este că în partea de final - da, atunci, la faza cu scrisoarea şi ultima parte - a fost foarte multă emoţie ceea ce m-a impresionat - nu mult că nu-s genul -.
    Extraordinară recenzie, apropo! :3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit cărţi mult mai siropoase de-atât. :)) Nu mi s-a părut că autoarea a exagerat cu dulcegăriile, pentru că sunt o romantică şi o visătoare. :))
      Mersi! :o3 Mă bucur că îâi place. ;)

      Ștergere